Skip to content

Ajutor

2010 April 6
by Anamaria

De ceva vreme, am hotarat ca in fiecare luna, cel putin o data, sa ajut, atat cat pot, cateva dintre persoanele care au nevoie de ajutorul nostru. Fie ca este vorba despre sms, postare pe blog, Facebook. Sau toate la un loc.  Da, sunt multe, din ce in ce mai multe persoane care au nevoie de ajutor. Ma refer acum la cele bolnave, a caror viata depinde de Dumnezeu, de abilitatea medicilor (de multe ori, din strainatate) si de bani. Dar si de noi toti. Caci este vorba de sume de bani care depasesc puterea unui om obisnuit. Si aici intervine solidaritatea, marinimia, bunavointa din fiecare dintre noi. Dorinta de a ajuta, de a-l intelege pe cel care are nevoie, chiar daca nu il cunosc, nu face parte din universul proxim, chiar daca nu l-am vazut nici macar o data. Rainer, initiatorul Let’s Do It, spunea: “Cere ajutor: oamenii se bucura sa ajute”.

Nu mereu functioneaza acest principiu. Cand am incercat la un moment dat sa spun unor cunoscuti sa trimita un sms pentru a o ajuta pe Cristina Dinu sa stranga suma pentru a i se face operatia, am primit niste raspunsuri care mi-au aratat inca o data, daca mai era nevoie, cum arata o parte a lumii in care traiesc: neincredere (de unde stii ca aia nu strang bani pe seama noastra?), dezinteres (nu mi se intampla mie sau unor cunoscuti, de ce sa ajut?). Si a trimite un sms e un minim gest, nu implica eforturi si nici sume mari de dat.

Dintotdeauna mi-a placut sa cred ca lucrurile mari se cladesc mana de la mana, cu gesturi mici, dar ferme, actiune colectiva cu obiectiv comun.

De aceea, imi doresc sa ajut. Nu am pretentia unui blog super vizitat, dar stiu ca acei putini oameni care intra aici pot ajuta si pot face diferenta, pot aduce acea raza de speranta, pot duce mai departe vestea, pot dona, fie si din gestul egoist, de a-si bifa o fapta buna.Sunt multe exemple de oameni care au reusit sa invinga boala doar pentru ca au cerut ajutor si ceilalti care le-au auzit strigarea nu au ramas indiferenti. Sunt tot atatia invinsi de un sistem de sanatate deficitar care semneaza sentinte dure, de o intreaga birocratie care ucide, de imposibilitatea strangerii sumei de bani pentru a cumpara o sansa la viata. Sau de a plati pretul pus pe viata lui.

De ce am ales sa scriu acest post? In niciun caz pentru a-mi crea o imagine favorabila, idilica, de zana buna. Am citit astazi un post de pe blog-ul lui Dragos Bucurenci. Articolul nu este despre o persoana care a avut nevoie de ajutor pentru a supravietui, ci despre modul crud, nemilos, in care viciul poate distruge, despre cum optiunile personale ne pot costa mai mult decat putem plati. Un reportaj de 15 minute care trimite la reflectie. Am incercat sa il dau cat mai multor persoane si pe cateva chiar le-am convins. Nu eu, ci povestea in sine. Cel mult am reusit sa ii conving sa se uite la film si sa nu il ignore.

Macar asa stiu ca peste ani nu imi va fi dor sa am oamenii dragi aproape, ci voi sti ca ei sunt acolo!

P.S. In perioada 1-30 aprilie, SOS Satele Copiilor desfasoara o campanie care sa isi propune sa stranga bani pentru a face copilaria mai senina pentru niste suflete cu care viata nu a fost darnica. Detalii pe www.europafm.ro sau www.sos-satelecopiilor.ro

2 Responses Post a comment
  1. April 8, 2010

    Am trimis link-uri catre blog-ul lui Dragos tuturor cunoscutilor mei fumatori. Sper ca povestea si trairile lui Marius sa schimbe pozitiv gandirea multor persoane fumatoare.

    • April 8, 2010

      Este foarte bine ca ati dat mai departe acest link, e pacat ca trebuie sa ne “folosim” de o tragedie, dar macar poate fi o lectie pentru altii!

Leave a Reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS