Skip to content

Cu drag si dor ma uit in urma…

2010 January 30
by Anamaria

Dupa o tacere prelungita de care mi-e si mie rusine, o perioada in care parca am uitat ca am acest blog, m-am intors. Daca si pana cum au mai existat perioade de liniste si de nescris, acum insa nici macar nu am mai intrat sa vad daca exista vizualizari, cate, cine etc. NIMIC! De parca am renuntat sa mai exist prin intermediul lui!

Dar acum am revenit sa povestesc despre minunata experienta de la Tallinn.

In ceea ce ma priveste, nu as sti cui sa multumesc mai intai: Can-Pack si Ecovalor care au facut posibila plecarea noastra acolo, colegilor mei de echipa care m-au votat ca reprezentanta a echipei de comunicare la Tallinn, oamenilor pe care i-am intalnit acolo pentru ca au fost ei insisi.

Stiu ca am apucat sa scriu cateva randuri si ganduri la cald, dar acum, dupa ce a trecut ceva timp si toate s-au mai asezat si sedimentat, parca altfel arata toate. La Tallinn, am avut ocazia sa vad cum visurile cele mai intense, atunci cand crezi in ele cu tarie si o tii pe-a ta, orice ar fi si orice ar spune carcotasii, scepticii si rautaciosii, se indeplinesc si devii un om mult mai increzator, deschis, vesel.  Iar in cazul unora, (echipa Let’s Do It din Estonia), ajungi sa ii cuceresti si pe altii cu ideile si realizarile tale si ii determini sa iti urmeze exemplul. Iata ca oamenii din echipa estona au motivat si ambitionat si alte tari sa mearga pe aceasta cale: Letonia si Lituania ne-au aratat ca se poate in 2009, in 2010, Portugalia, Slovenia si Romania incearca sa isi depaseasca limitele si barierele. Exista si surprize placute din partea Indiei, Serbiei si Italiei.

Oamenii cred tot mai mult ca se poate. Personal, am simtit multa emotie inca de cand am ajuns in Tallinn. La aeroport, am fost asteptati de doi membri ai echipei cu niste gentute foarte frumoase, personalizate, in care si-au pus o parte din suflet si talent.

A doua zi dimineata, la workshop, am facut cunostinta unii cu ceilalti prin intermediul unor exercitii de team-building, intocmai ca cele de la “imprietenirea noastra de la Ocs” si mi-am amintit de colegii mei din Romania! Mi-ar fi placut sa fim cat mai multi (daca nu toti) sa ne bucuram de tot ce ni se ofera si sa ne incarcam cu energie! Apoi am avut ocazia sa ii cunosc pe toti oamenii care prin iulie, cand Liana mi-a aratat prima oara filmuletul mi se pareau asa departe: Rainer, initiatorul proiectului, Tiina, manager al echipei de comunicare (o fata minunata care este un model de modestie pe deoparte si de mult talent si profesionalism pe partea cealalta), Kadri, persoana cea mai calda si incredibila pe care am cunoscut-o vreodata, atat de naturala si gingasa incat nu ai avea cum sa nu o iubesti, Tomas, o persoana impozanta, pe care , doar vazand-o, ai crede ca habar n-are ce e distractia, dar care s-a dovedit a fi mai spontan, sociabil si prietenos decat majoritatea, Henri, IT-istul lor care e departe de a fi pragmatic si sobru (intocmai precum ii cere functia :P), dar care e la fel de deschis si energic precum intreaga echipa de altfel. Si mai sunt multi altii, oameni care au reusit sa starneasca pasiunea si nebunia din noi toti, incat sa ne adunam cu totii la Tallinn sa ne impartasim visurile.

Nara, Mircho, Alex, Katarina, Tanja, Lana (cativa din membri echipei slovene) sunt naturali si dezinvolti, nu ai spune ca lucreaza la un proiect national, degajati si entuziasti, mi-au demonstrat ca noi, in echipa noastra, exageram uneori cu atata stres si ganduri sumbre. Fransisco, Luis, Natalia, Alberto si Carlos sunt doar cativa dintre portughezii care depun tot efortul si aloca timp si resurse pentru ca visul lor sa capete contur si tara lor sa fie alta, cadou pentru generatiile urmatoare.

Am invatat de la fiecare cate ceva, mi-am reconfirmat valorile, mi-am instalat altele noi, mi le-am updatat pe cele pierdute si ma simt alta, am alt tonus, am alta stare.

Cat despre cum ne-am prezentat noi? Am fost naturali, nu am ascuns sub pres gunoiul :D, ci l-am aratat in toata splendoarea (un filmulet care i-a lasat cu gura cascata), am expus si partile albe si pe cele negre, evidentiind setea de succes si de triumf in lupta cu propriile noastre temeri, bariere, convingeri.

Nu imi ramane decat sa ii urmaresc indeaproape pe colegii mei (deja ii simt colegi 🙂 din Portugalia, Slovenia, India, Serbia, sa le doresc tot ceea ce sper si visez pentru Romania, cu gandul curat ca multe se vor schimba. Sau macar putin, dar cat sa conteze si sa faca diferenta si datorita noua :).

2 Responses Post a comment
  1. January 30, 2010

    intr-adevar ti-am simtit lipsa, dar nu atat incat sa-ti fie rusine. nici nu are de ce. ai facut niste lucruri utile, placute, si pe care toti cei care ti-am simtit lipsa aici am fi vrut sa le faci. >:D<

    • January 30, 2010

      am facut lucruri care mi-au inseninat gandurile si sufletul si m-au apropiat si mai mult de oameni :* >:D<!

Leave a Reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS