Skip to content

Drumul nu se opreşte aici

2010 November 18
by Anamaria

M-am pierdut undeva pe drum. Tocmai când credeam că fac paşii potriviţi, pe drumul ales cu grijă. Se pare că nu este tocmai aşa, am ajuns la o răscruce. Voi face câţiva paşi înapoi şi apoi voi continua drumul cu la fel de multă energie şi determinare ca şi până acum. Încă am timp.

De fiecare dată când mi se pare că în drumul meu apar obstacolele cele mai mari şi calea mi-e plină de spini şi pietre, aud despre cazuri precum este cel al lui Ionuţ şi îmi spun că de fapt, mie îmi este bine: şi eu, şi toţi ai mei sunt sănătoşi.

Nu îl cunosc personal, despre el am auzit de la un coleg din echipa Let’s Do It, Romania! care îi este prieten, îi vrea binele şi încercam să găsim soluţii să îl ajutăm pe Ionuţ.

Povestea lui…

Sunt biolog dar datorită lipsei de posturi şi a sistemului din România am fost nevoit să transform hobby-ul pentru calculatoare în mijloc de existenţă.

Acum sunt consultant IT la o firmă, dar de 7 luni sunt în concediu medical.

Mereu am visat să pot avea ocazia să lucrez în cercetare, în oncologie sau imunologie, pentru că toată viaţa am simtit că într-o zi voi aduce o mică contribuţie în bine omenirii, voi ajuta cu ceva la alinarea suferinţei sau a însănătoşirii celor bolnavi…lucru la care înca mai visez…

Dar într-o zi, viaţa a luat o altă direcţie, una pe care nu mi-o doream….

De la stări repetate de oboseală şi apoi apariţia unor atacuri de panică inexplicabile, într-un final am fost diagnosticat cu limfom malign Hodgkin. Medicii mi-au spus că pot privi şi partea pozitivă, iar ironic spunând, acest tip de cancer este mai “bun”, pentru că are o rată mare de curabilitate.

Au urmat 6 luni de citostatice în care am sperat să fiu pacientul norocos care la evaluarea finală să mă pot declara măcar în remisie.

Dar din păcate nu a fost asa…

Chiar dacă am anunţat din a doua lună de tratament că ceva este în neregula, că alţi ganglioni au aparut şi că sunt semne că tratamentul s-ar putea să nu dea roade, nu am fost crezut şi mi s-a recomandat să văd un psihiatru deoarece aş fi puţin “instabil psihic”.

Evaluarea din august 2010 făcută în România a confirmat temerea mea, tratamentul a fost prea slab şi boala a evoluat, trecând din stadiul IIb în stadiu III.

Acest lucru a fost confirmat şi la Uniklinik, Koln – Germania. Iar singura soluţie pe care o mai am este auto-transplantul de celule stem (care costă între 50.000 – 100.000 de Euro în funcţie de complicaţii).

Date fiind împrejurările de mai sus mă vad nevoit să fac ceva ce nu credeam ca voi face vreodata.

Adică să lansez un apel către dumneavoastră pentru a mă sprijini financiar, ştiind că prin orice sumă donată mă ajutaţi să îmi recapăt sănătatea, viaţa şi totodată contribuiţi şi la încetarea chinului familiei mele.

Orice sprijin financiar este binevenit:

RO79VBBU2511AG1126322701 – RON

Titular cont: Popescu Radu Ionuţ (cont personal)

RO11INGB0000999900646830 – RON

Titular cont: Popescu Radu Ionuţ (cont personal)

sau

RO17INGB0000999901854178 – RON

RO41INGB0000999901857626 – EUR

Titular cont: Popescu Ioana (mama mea)

Pe 16 noiembrie, Ionuţ a împlinit 28 de ani. Viaţa lui trebuie să continue şi poate să continue cu ajutorul nostru.

Leave a Reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS