Skip to content

Le premier jour du reste de ta vie

2009 November 27
by Anamaria

Sau tradus in romana “Ziua care mi-a schimbat viata”. Nu voi intra acum in niste detalii si relatari siropoase, caci inca nu am trait (sau nu mi se pare mie) acea zi care sa imi deturneze sensul existentei sau care sa ma transforme notabil (poate va fi cea in care voi spune “da” sau cea in care pantecul imi va fi populat 😀 ).

Este vorba despre titlul ultimului film pe care l-am vizionat. Eu, cea care declar constant si hotarat ca filmele nu-s de mine, doar pentru ca nu am rabdare sa le vizionez pana la capat sau, in situatii grave si triste, adorm :”>, am apelat la un truc :D. Si pentru ca incerc sa imi adun prietenii macar o data pe saptamana, in care sa reusim, tactil si vizual, sa fim impreuna, miercurea alegem un film si iesim cu totii. De data aceasta, dupa un periplu al tuturor mall-urilor si esec in a merge la un anume film, eu am ales “Ziua care mi-a schimbat viata”. Si pana si mie imi vine sa ma felicit pentru inspiratie (si modestie, deopotriva 🙂 ). Este genul de film de care ti se face dor sa il vizionezi tocmai pentru ca este rar sau ti-e dat rar sa vezi asa ceva,  nu este banal si nici foarte linear, ci este bine gandit, structurat si prezentat astfel incat si superficialul, dar si cel ce cauta profunzimile in tot ce misca in jur sa gaseasca ce ii trebuie. Coloana sonora imbietoare, personaje bine conturate, cu personalitati extrem de intalnite in zilele noastre in societatea actuala, care puse in situatia de a convietui impreuna, intampina dificultati pe masura ce anii trec si perceptiile si viziunile se schimba. Cum se intampla in cazul multora, disparitia oamenilor dragi din viata noastra aduce pe langa durere, si constientizarea si valorizarea lor. In absentia.

Un film in care sunt reunite ingrediente “delicioase” pentru un public diversificat: viata de familie, universul tinerilor (de la adolescenta rebela, la artistul boem si nonconformist, pana  la tanarul matur si responsabil care studiaza medicina), relatia de cuplu ce face fata trecerii timpului, tuturor problemelor, pentru ca exista dragoste si respect, abilitatea (sau inertie?) de a tine familia unita. Totusi, dezechilibrul este inerent in momentul in care fiul cel mare pleaca de acasa sa studieze, fiica cea mica incepe sa guste din libertate si “placerile” vietii de adolescent, fiul mijlociu nu-si gaseste neaparat locul in acest univers in care se trezeste vietuind deodata. Mama simte nevoia sa umple golul lasat de plecarea fiului si isi reia studiile, iar tatal isi vede in continuare de slujba de taximetrist, deranjat in continuare de lipsa de incredere si de consideratie pe care parintele sau i le arata de cand se stie.

In acest film, evenimentele par sa aiba o tenta moralizatoare, caci actiunile prezentate sunt obisnuite, reactiile, omenesti care conduc de multe ori catre greseli impardonabile, cu repercusiuni in plan personal sau interrelational: orgolii nejustificate, ruperea legaturii cu cei apropiati, mentinerea unei distante in viata de familie etc.

Finalul, marcat de moartea tatalui, cuprinde o scena care este una dintre cele mai dureroase “declaratii” sau gesturi facute de dor. Structura filmului este una ciclica, incepe si se incheie cu aceeasi imagine, transpuse in planuri temporale diferite. Un film pe care il recomand din tot sufletul, cu toata caldura tuturor!

Leave a Reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS