Skip to content

Meditativ

2009 June 23
by Anamaria

Viata mea de zi cu zi a devenit o cursa continua. Atat la propriu, cat si la figurat. Ceea ce imi doream acum cateva luni. Acelasi lucru mi-l doresc si acum, insa am temeri si retineri: oare ma voi descurca pentru a-mi satisface propriile-mi exigente, dar mai ales, pe cele ale celor din jur? Nu cumva risc sa ajung la linia de sosire pe locul 2 in intrecerea cu mine insami? Sau sa ocup locul 2 si sa aloc mai mult timp altor oameni/ altor activitati? Da, le fac pentru mine si pentru bucuria mea, pentru dezvoltare personala si acumulare de experienta si invataminte… Dar am ajuns sa ratez momente si aspecte importante din viata unora dintre prietenii mei, nu mi-am vazut parintii de aproape 3 luni…Mi-e teama ca aceste preturi platite sa nu imi perturbe bugetul afectiv, emotional, interrelational.

Cu toate astea, cu o energie nu tocmai caracteristica, dar binevenita atunci cand exista teluri in care cred cu tarie, entuziasmul meu devine debordant, dupa cum bine observa P 🙂  si aproape ca as muta muntii din loc.

Azi in cadrul unui “joc de suflet”, am raspuns la o intrebare referitoare la acele elemente notabile pentru care mi-as dori sa fiu pastrata in mintea si sufletele oamenilor in jurul carora mi-am dus existenta:  “pentru ca probabil nu voi descoperi leacul pentru cancer, nu voi eradica saracia si nu voi rezolva problema animalelor, deci nu voi face ceva notabil la nivel global (sau macar national), mi-ar placea ca lumea sa isi aminteasca de mine cu drag pentru ca am fost langa ei cand au avut nevoie, pentru ca le-am fost de folos intr-un anume moment crucial al vietii lor, ca poate au invatat ceva de la mine. Sa incerce sa pastreze lucrurile bune din mine (evident, cu conditia ca eu sa nu fi facut prea multe rele care sa umbreasca faptele bune)”. Evident, daca voi fi reusit pana la final sa duc la indeplinire o parte din aceste rezolutii personale.

5 Responses Post a comment
  1. motanul Gerila permalink
    June 24, 2009

    pai ar tb sa fii mai des “langa ei”, ca si ei sa poata spune ca ai fost “langa ei”

    • June 24, 2009

      Langa unii, sunt si fizic si moral si suportiv, in toate modurile in care au nevoie, pentru ca ii am aproape ca spatiu. Altii insa si la ei ma refer aici mai ales, sunt departe si singura forma de interrelationare e reprezentata de mess si telefon si nici asta nu mai apuc sa fac. Despre parinti..nici pe ei nu apuc sa ii vad, pentru ca sunt intr-o perioada in care incerc sa ma dezvolt personal, profesional, in materie de hobby-uri si spending quality time si ajung sa renunt la multe. Desi in cazul lor, e cel mai putin indicat sa se intample asta.

  2. Kadar permalink
    November 23, 2009

    Daca in minte nu vei mai fi cu siguranta undeva in sufletul meu ai si vei avea un loc in loja:D

  3. Kadar permalink
    November 23, 2009

    Primi de multe ori in viata lucruri pe care nu le meritam…Da ceva fara sa astepti nimic in schimb…!

Leave a Reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS