Skip to content

Multumesc

2009 May 29
by Anamaria

“Mulţumesc celor care-mi sunt aproape pentru că le e drag de mine, nu pentru că mă suportă”.

Este citatul de la care un cititor fidel al blog-ului si in egala masura, o persoana apropiata mie, mi-a sugerat ca ar fi bine sa dezvolt un post. Asta si pe fondul unor stari sufletesti aparte, in contextul unor situatii noi cu care a trebuit sa ma confrunt, dar si a unor decizii limita pe care a trebuit sa le iau.

Si mi-am dat seama ca de multe ori, obisnuita ca anumite persoane sa imi fie aproape atunci cand am nevoie, ajung sa consider acest ajutor ca ceva ce trebuie sa primesc de la sine. Si uit sa le multumesc, poate sa le arat aprecierea mea. Si constientizez ca in felul acesta pot parea egocentrista sau indiferenta fata de tot ce mi se ofera.

Stiu ca poate aceste ganduri nu exista in mintile celor care imi sunt prieteni, dar simt nevoia asta: sa le multumesc celor pentru care reprezint o fila din povestea care alcatuieste viata lor.

Primul impuls a fost sa nominalizez pe fiecare in parte si sa afle de aici toate lucrurile frumoase pe care le-au adus in viata mea sau cat de mult ii pretuiesc. Dar mi-am dat seama ca e rece si impersonal si nu are la fel de multa valoare ca un “multumesc” spus din suflet, sincer, privindu-i in ochi pe cei de la care mai inveti inca sa speri, care stiu sa te faca sa zambesti, care inlocuiesc norii negri cu cer senin si un curcubeu de speranta, care iti arata prin fiecare gest de ce merita sa iubesti si sa arati ca iubesti.

Si lista oamenilor de la care nu ma mai satur sa fur, sa adun, sa culeg, sa imit, sa imi insusesc e vasta. Ceea ce inseamna ca pana acum sunt un om norocos. As fi si mai norocoasa daca voi sti sa ii si tin aproape. Aceeasi persoana care mi-a dat acest citat mi-a atras atentia sa nu ajung vreodata sa desconsider parerile oamenilor realmente importanti din viata mea pentru niste simpli trecatori pe potecile sufletului meu care poate nici nu sunt in stare sa gaseasca drumul catre luminis. Evident, am picat pe ganduri si mi-am dat seama ca este esential sa valorifici ce primesti de la viata si de la oamenii care sunt parte intrinseca din ea.

Asta nu inseamna ca nu trebuie acordat ragazul necesar “fiilor risipitori, ratacitori”, dar nu platind preturi atat de mari.

Pentru tine

Azi am ascultat cu drag o alta melodie cu care am crescut.

Losing my religion

Leave a Reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS