Skip to content

Omul perna

2009 April 27
by Anamaria

De sambata incoace aud neincetat o intrebare: “Ce ai facut de cutremur?” Mi se pare o intrebare total nelalocul ei, asta ca sa ma limitez si sa spun doar atat. Cutremurul, care ne-a luat prin surprindere pe toti (da, chiar si pe mine, desi numele meu ar putea sugera ca am fost deplin informata 😀 ), m-a gasit in sala de teatru. Si nu intr-un teatru oarecare, ci Teatrul Maria Filotti din Braila, teatrul meu de suflet. Mi-era un dor nebun sa fiu acolo, in acel loc magic pentru mine, in care “am pierdut”  mare parte din timpul meu liber in liceu. In acea perioada critica a adolescentei (desi noua ne e greu sa recunoastem 😀 ), cand avem senzatia ca suntem speciali, ca nimeni nu ne intelege, ca toti sunt impotriva noastra si fiecare incearca sa gaseasca o solutie, o cale de refulare, eu alegeam sa merg la teatru. E drept, faceam asta pentru ca nu imi gaseam locul foarte mult printre prieteni, iar cu fiecare piesa de teatru vizionata, pasiunea mea crestea tot mai mare, dorinta de a fi acolo cum aveam putin timp liber era tot mai arzatoare. Stiu ca suna a vorbe mari si pot parea exagerate, dar pentru mine a fost o perioada tare frumoasa, dupa cum rememoram cu Irina pe drum spre teatru.

Pentru mine, a fost inca o seara reusita, inca o piesa pusa in scena la teatrul din Braila care m-a facut sa fiu tot mai mandra de acest lacas cultural care din punctul meu de vedere reprezinta un simbol veritabil al orasului. Este de fapt “elementul” despre care mentionez mereu cu mult respect, drag si din nou mandrie, in opozitie neta cu lucrurile care ma deranjeaza in acest oras, pe care nu le enumar sa nu umbresc din frumusetea relatarii.

Modul de transpunere al temei piesei poate parea prea indraznet sau agresiv daca stam sa ne gandim la limbaj. Si aici ma refer la cei care agreeaza piesele de teatru clasice. Pentru o piesa moderna, aceasta insa reuseste sa intruneasca trasaturi esentiale: dinamism, forta transmiterii mesajului prin comportamentul nonverbal, decor simplu, dar plin de simboluri, distributie tanara, muzica potrivita care reuseste de minune sa se imbine cu starea care doreste sa fie imprimata, sa razbata din jocul actoricesc.

Nu voi intra in detalii referitoare la actiunea propriu-zisa a piesei, nu ar avea farmec in absenta imaginilor, dar ma voi referi la tema centrala: violenta la care este supus copilul, traumele suferite la varste fragede isi pun amprenta asupra vietii sale de la maturitate cand toate aceste frustrari acumulate, adanc ascunse, ingropate spre a fi uitate se incapataneaza sa iasa la iveala prin actiunile pe care le realizeaza, prin modul in care gestioneaza diverse situatii, interactioneaza cu cei din jur, se comporta. Unii aleg ca mijloc de exprimare a acestor sechele interioare puternice scriitura, asa cum este cazul personajului principal, pentru care povestile sale sunt averea sa cea mai de pret.

Imi doresc sa ajung tot mai des la teatrul meu drag. Stiu, veti spune ca teatre sunt in Bucuresti si chiar mai multe. Da, sunt, e corect, dar niciunul nu emana acea caldura natala, nu creeaza acest sentiment al posesiei.

 

 

P.S. Pentru cei interesati de mai multe detalii, le puteti gasi aici. afis_omul_perna2

10 Responses Post a comment
  1. andrada permalink
    April 27, 2009

    mi se pare un lucru minunat ca te simti atat de legata de acest teatru. si mai ales ca ai gasit unul pe masura asteptarilor tale. la cat mai multe piese vizionate!:P

    • April 27, 2009

      Si mie mi se pare frumos ca gasesc resurse sa fiu mandra de orasul in care m-am nascut. Pe langa teatru, ar mai fi si liceul meu:P

  2. irina permalink
    April 28, 2009

    Superba experienta…Te astept sa revii, sa mergem din nou la teatru si sa visam iar la perioada in care totul parea ca ni se impotriveste 😉

    • April 28, 2009

      Si eu sper sa reusesc sa revin, a fost o experienta linistitoare, care a trezit multe amintiri.

  3. Geanina permalink
    August 3, 2009

    Am vizionat cu mare placere aceasta piesa de cateva ori .Mi-a placut foarte mult.Probabil ca peste cativa ani ,imi va fi tare dor de TMF .
    In ce liceu ai invatat?:D

    • August 3, 2009

      Eu am invatat in Balcescu. Mi-am petrecut mare parte din liceu, mai ales clasa a 11a, mergand la teatru si pentru mine a fost o experienta minunata. Din pacate, ajung tot mai rar prin Braila si sunt foarte in urma cu tot ce inseamna Teatrul Maria Filotti. Si desi in Bucuresti abunda in teatre si piese bune, tot la Braila revin cu cel mai mare drag, ca la mine acasa.
      Tu la ce liceu ai invatat/ inveti?

  4. Geanina permalink
    August 3, 2009

    Cerna.Sunt aX-a.Eu prefer sa merg la teatru,decat sa pierd timpul aiurea.Uite, acum ,pe 5 august,este o preselectie pentru o piesa de Radu Afrim .Abia astept sa vad despre ce e vorba.

    • August 3, 2009

      Am citit si eu pe site la Teatrul Maria Filotti cum ca Radu Afrim organizeaza casting pentru a inlocui distributia din Omul perna si pentru un nou proiect de-al lui.
      Mult succes daca ai de gand sa participi si sa mergi in continuare la teatru, mi-ar placea si mie sa ajung mai des, pentru ca piesele de la teatrul din Braila sunt de foarte buna calitate!

  5. Geanina permalink
    August 4, 2009

    Multumesc!>:D<

    • August 4, 2009

      Curand (cred ca astazi) voi publica un nou post in care fac referire la o alta piesa de teatru de la Maria Filotti. Sa imi spui daca ai vazut-o si cum ti s-a parut 😉

Leave a Reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS