Skip to content

Pentru oamenii frumosi, din suflet

2010 May 10
by Anamaria

Aveam nevoie de o zi aşa cum a fost cea de sâmbătă. A venit exact într-un moment în care totul se arăta gri în viaţa mea, pe toate planurile. Când însă îţi mai vin dovezi de umanitate şi de sclipire în cei din jur, este tot mai clar că tot ceea ce eşti şi ceea ce faci, se întâmplă cu un scop şi că toate piedicile, durerile de cap, lacrimile de pe obraz sau amărăciunea din suflet sunt la fel de trecătoare ca norii într-o zi călduroasă şi senină de vară. Aşa a fost sâmbătă: senin afară, senin în privirea mea, a oamenilor cu care m-am întâlnit. Aş fi vrut să fac această stare să continue ca un vis frumos din care te rupi cu greu la întâlnirea cu mundanul.

De ce a fost minunat? A fost încă una dintre ieşirile Let’s Do It, Romania în lume, mai exact, la ONG Fest, un eveniment ireproşabil organizat de cei de la FDSC. M-am trezit foarte devreme, aveam emoţii ieşite din comun, parte pentru că nu ştiam cum va fi primit de cei prezenţi la eveniment proiectul, parte pentru că nu aveam încă o confirmare că primim materialele pentru festival. Am ascultat muzică, încercând să mă eliberez de gânduri nocive, mi-am creat în minte zeci de outfituri până la alegerea celui ideal şi am pornit spre locul faptei : Parcul Unirii. Veştile bune veneau: materialele erau pe drum spre Oana, colega mea, colegii din proiect îşi anunţau venirea la standul Let’s Do It, Romania, în Timişoara, colega mea, Liana participa la conferinţa de lansare a proiectului alături de autorităţile locale şi de voluntarii de acolo.

Eram fericită să fiu împreună cu colegii mei, eram extrem de bnedispusă, încât, orice micuţă greşeală sau întâmplare nefavorabilă nu îmi ştergea seninătatea şi zâmbetul. Chiar mi-a spus un organizator al festivalului că atâtea zâmbete nu văzuse cu o zi înainte cât la mine în câteva zeci de minute. Ori la mine cu siguranţă, aşa ceva este rar :).

Am început să ne plimbăm printre oameni şi să le vorbim despre echipă şi activităţile noastre, despre ceea ce înseamnă Let’s Do It, Romania! Foarte mulţi ştiau de noi şi ne ascultau cu bucurie reală, cu entuziasm, ne-au arătat susţinerea lor şi ne-au făcut să înţelegem încă o dată că tot ceea ce facem noi, alături de echipele locale din ţară, de mass-media care ne ajută prin promovare până acum, de companii şi de autorităţi, nu e în zadar, că au nevoie de un astfel de proiect şi că îşi doresc şi ei la fel de mult ca noi schimbarea pe care o implică Let’s Do It, Romania!

Colegii mei de la stand erau şi ei entuziasmaţi, oamenii care ajungeau la noi ne spuneau că ne căutau pe lista participanţilor, că îşi doreau să ne cunoască şi ne întrebau cum se pot implica şi cum pot ajuta. Ba mai mult, vor să poarte însemnele Let’s Do It, Romania peste tot: fie minunatele noastre accesorii din fimo :), fie stickere pe agende. Şi curând vom avea şi tricouri :).Voluntarii dornici să ajute la încheierea cartării din Argeş s-au întâlnit la standul nostru cu Geo, care le-a dat hărţi şi au pornit la drum. Bucurie din nou!

Momentul culminant a fost venirea dragilor mei colegi din Slovenia, Nara şi Mircho, pe care nu îi mai văzusem din ianuarie, de la Tallinn, dar alături de care am fost cu sufletul în tot acest timp, cu atât mai mult pe 17 aprilie, când eram emoţionată de parcă se curăţa România :). I-am strâns în braţe şi le-am furat din căldură şi resurse, mi-am făcut rezerve de “zen state of mind and spirit :).

Încărcată cu atâta bucurie şi căldură de la oameni, dar şi de la colegii şi voluntarii de la ONG-uri din toată ţara, care auziseră de noi şi care au promis că ni se alătură sau că ne susţin în continuare (după caz), am fugit spre Teatrul Naţional, unde alte lucruri magice se întâmplau. Alţi oameni frumoşi dăruiau din timpul şi sufletului lor unui proiect care mi-a intrat la suflet iremediabil: Lecturi Urbane. Am ajuns într-un suflet spre Universitate, unde am văzut mulţi oameni pe treptele teatrului, pregătiţi să citească la prima ediţie de citit la suprafaţă, şi nu la metrou ca până acum. Am stat cu colega mea, Ioana şi cu mama ei şi am trăit din plin fiecare moment: vedeam încă o dată frumuseţea din oamenii care ştiu să facă şi lucruri de calitate.

Mi-am încheiat ziua în cel mai frumos mod cu putinţă: până dimineaţă, la 3, am stat cu colegii din Slovenia şi am vorbit despre ce a însemnat Let’s Do It pentru ei, despre cum le-a schimbat viaţa, despre munca din spatele zilei de 17 aprilie şi a celor 246 000 de voluntari înscrişi, a planurilor de viitor şi a susţinerii necondiţionate când vine vorba de proiectul Let’s Do It, Romania. Nu mă săturam să îi întreb, să ascult, să văd oameni liniştiţi că şi-au îndeplinit misiunea.

Weekend-ul ar fi fost perfect dacă ploaia nu ar fi pus stăpânire peste Bucureşti şi nu ar fi dat peste cap planurile echipei Let’s Bike It şi a bicicliştilor care erau chitiţi să carteze pe două roţi. Nu-i nimic, băieţi, data viitoare va ieşi perfect!

Au fost zile cu emoţie, cu dor şi drag de oameni frumoşi, care îţi lasă în suflet atingeri de nepreţuit! Îmi doresc zile cel puţin la fel de senine ca acea de sâmbătă pentru fiecare om frumos care ştie să facă lucruri din suflet, cu suflet şi pentru suflet!

2 Responses Post a comment
  1. andrada permalink
    May 10, 2010

    ma bucur enorm pentru zambetul din sufletul tau oferit de ziua de sambata :*

  2. May 11, 2010

    Inca o sambata plina de zambete si fericire… Acum mi-am dat seama despre ce musafiri vorbeai

Leave a comment to Lucian Cancel reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS