Skip to content

Still something…

2009 September 1
by Anamaria

VI

Voua, celor care vreti sa ma prindeti viu

cu rabdare si cu inima induiosata va voi spune

unde ma puteti gasi astazi si maine

si in zilele urmatoare

si pentru fiecare zi in parte va voi spune

cu ce ma indeletnicesc anume de dimineata

si pana la preafericitul pranz si mai apoi

pana spre inserarea usoara si plina de ademenitoare cai

si pentru fiecare frantura a zilei va voi

spune in ce loc anume timpul ma incearca nepasator

cu sculatul cu umblatul

ori cu udatul gradinilor cu mangaierea pasarii

ori cu insfacarea pestelui cel gras

ori cu pranzitul ori cu cinatul ori cu degustatul

ori cu numaratul trecatorului ori cu ucisul dusmanului

ori cu fuga ori cu izbanda

ori cu infatisarea la preacinstita rasplata

ori cu dezlegatul cainilor ori cu intemeiatul graului

ori cu rabdatul ori cu adapatul ori cu mocositul ori cu privitul femeii

ori cu desclestarea mintii mele in fata vedeniei

ori cu alte lucruri ascunse si staruitoare pe toate le veti sti

VII

Voua, celor care vreti sa ma prindeti viu,

va voi spune povestea singuratatii mele

si a cainelui meu ingropat in fata ferestrei mele

si a duiosului duh ingropat in gradina mea

si a pasarii nezburatoare inlemnita pe cer

deasupra casei mele si a celorlalte singuratati

ganditoare si neganditoare

venite si plecate, intelese si neintelese,

zavorate prin tainite si prin vestiare

si prin tristele parasiri si prin zvarcoliri adanci

si prin gandul drept al brazilor si printre coroane de vasc si prin bulboane si prin galmele suave ale materiei

si prin rotirea amiezii si prin desavarsirile mintii increzute si panditoare si prin ciocul

intunecat al muntelui si pe intinsele miristi otravitoare si prin toate poruncile gresitilor

nostri si a celor iubitori de un neam cu noi si a celor cu mana lipita de garbaci si a celor cu mana dreapta si a celor cu mana intinsa

si a celor tacuti si a celor uitati si a celor invinsi

si a celor inaintemergatori si peste toata suflarea apelor ma voi cai de povestea mea

si in mine un duhovnic fugar ce-ti avea

X

Iar eu, ramas singur, fara urmaritori

si fara dusmani in preaneagra pocainta

ma voi ademeni si la acelasi gand voi cauta dezlegare

si patimile toate in crunta uscaciune vor pieri si pielea mi se va desface si adevarul va iesi la ravnita iveala

si pasul meu se va tulbura si dintr-un umblet al pasarii se va intoarce

lucrurile mistuite  vor tresari si umbre mari vor lasa dintr-odata pe drum ori deasupra acoperisurilor si din adancul meu

eu voi scoate un ochi si voi cladi cu el

o casa alba pentru inselatorii mei

si din invrajbirile de azi se va naste ziua de maine si cele privite prin ziua de maine cu supunere imi vor pasi prin iarba inalta multumind celor nascute din iarba si o lunga descantare mi se va ingana

caci nu mai e mult si gonitele care cu merinde peste mine vor trece si salbatic ma vor calca si cu greu va putea fi scos numele meu de sub rotile invalmasite.

                                                                           Matei Visniec

Black!

2 Responses Post a comment
  1. motanul Gerila permalink
    September 1, 2009

    Am renascut,imi strig placerea
    De a zbura si de-a spera,
    Si nu am sa mai cad vreodata
    Nimic nu-mi va topi aripa.

  2. September 2, 2009

    Nu am cuvinte potrivite sa raspunda macar satisfacator la cele spuse tine! Speechless!
    Poate doar multumesc!

Leave a Reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS