Skip to content

Traim in nestire

2009 August 17
by Anamaria

Din acest motiv, zilele pentru mine isi pierd din ce in ce mai mult semnificatia. Ajung sa traiesc din inertie vise “scurte” (alteori cosmaruri) cu durata de 24 de ore si care poarta denumiri conventionale: azi, de exemplu, 17 august. Aceasta traire in nestire ajunge sa anuleze bucurii, semnificatii, sa estompeze pana la uitare valoarea acelei zile pentru oameni apropiati mie, sa ma transforme si sa ma arunce de la reverie la concret, de la melancolie la o bucurie sora cu extazul si diverse alte combinatii mai mult sau mai putin faste de senzatii si emotii.

Tot traind asa, am ajuns aproape de finele verii. Prima constientizare a fost ca un dus rece: simt ca vara asta nu am facut mai nimic pentru mine, asa cum obisnuiam sa fac inainte si cand vara era supremul unui an: tragand o linie a acestei veri, imi raman: Tara lui Andrei, proiecte cu EcoAssist, incheierea unui an de master si urmeaza mult-asteptatul eveniment –  “intalnirea” cu Madonna 🙂 , oameni care vin, oameni care raman, oameni care pleaca din viata mea. Stiu, nu e asa putin lucru, dar ca de obicei, vroiam mai mult si aripile mi-au fost frante: atat de mine insami, cat si de forte exterioare. De unde se naste si dispretul fata de propriile-mi putinte, frustrarea, dezamagirea si uneori decaderea.

Traitul in nestire duce si la trait in ne-stire. Uneori, ma trezesc precum un batran la varsta senectutii care deapana amintiri nepotilor ce inca au rabdare sa asculte si se intreaba ce mai face x, ce i s-a mai intamplat lui y sau ce mai e nou in lume. De multe ori, toate astea se conjuga cu neputinta pe care o privesc intocmai ca spectatorul la teatru: fie cu suras ironic, fie cu detasare cand performarea artistului nu atinge sufletul, fie cu compasiune si empatie.

Nu stiu de unde atatea ganduri: poate pentru ca se apropie cu pasi repezi incheierea a 365 de zile din viata mea care aduc alte schimbari, mai multe planuri si visuri, poate tot atatea deziluzii, dar cu siguranta, si crampeie de lumina si ganduri bune.

Traiesc in nestire si da, mi-a adus multe satisfactii, dar mi-a luat si multe “ale mele”. Mi-e groaza de momentul in care va trebui sa fac un bilant sau celebra lista a avantajelor si dezavantajelor. Poate nu sper inca la un succes fulminant, dar nici esecurile lamentabile nu le am in grafic.

2 Responses Post a comment
  1. Paula Iftene permalink
    August 18, 2009

    Am facut o pasiune din a citi ce scrii pe blog. Sunt pasaje atat de frumoase, descrii trairi atat de intense incat de multe ori imi spun ca ar trebui sa te apuci de o carte, sa incepi sa scrii la un ziar, sa ai rubrica ta intr-o revista. Uneori imi pari un povestitor din vechime si astept sa ma duci intr-o lume plina de imaginatie, cu optimism si deziluzii, voie buna si amar, iubire pentru ceilalti si dezamagiri personale.
    Esti un castig pentru toti cei ce te cunosc si nu stiu daca ti-am spus vreodata, poate ca nu, te apreciez si te admir. Imi place mult fata in care te-ai transformat in ultimii ani si sunt happy ca am parte de prietenia ta.
    Stiu ca uneori iti doresti mai mult de la viata, de la cei din jurul tau si se intampla sa fii trista cand vezi ca nu obtii tot ce iti propui. Cred insa ca in viata trebuie sa stim sa asteptam si mereu spun ca soarele va rasari si pe strada celor ce au avut parte de nori si furtuni. Sigur vor veni zile senine si pentru tine, mai insorite ca cele de acum si sper sa fiu alaturi de tine si sa ne bucuram impreuna de ele.

    • August 18, 2009

      Marturisesc, eu credeam ca nici macar nu apuci sa imi citesti blog-ul. Sa primesc insa un astfel de comment a fost destul de overwhelming, mi s-au incarcat instant ochii de lacrimi si abia am reusit sa ma abtin…E foarte frumos ce imi spui, multumesc pentru aprecieri si ganduri bune. Azi-noapte nu am dormit deloc, m-am uitat inca o data la Sex and the city – filmul, si m-am gandit la noi toate, la voi, la fiecare luata separat. Voi avea mereu nevoie de acea parte din fiecare care va face deosebite si unice in viata mea si in acelasi timp, voi avea mereu nevoie de voi toate la un loc. Si doare cand trebuie sa incep sa aleg…nu intre voi, ci intre situatii care pun prietenia la incercare :(!

Leave a Reply

Note: You may use basic HTML in your comments. Your email address will not be published.

Subscribe to this comment feed via RSS